R'AZĂ, raze, s.f. 1. Linie dreaptă după care se propagă lumina; traiectorie luminoasă. ♦ Zonă luminoasă; lumină, strălucire. 2. Fig. Licărire, pâlpâire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiaţie. ◊ Raze X (sau r:ontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de undă mult mai mici decât acelea ale luminii. 4. Distanţa de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferinţă sau de la centrul unei sfere până la orice punct de pe suprafaţa ei. 5. Distanţă până la care se exercită o acţiune în jurul centrului de unde porneste. ◊ Rază de acţiune (sau de activitate) = loc până unde se întinde puterea sau influenţa cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificaţie a coarnelor cerbului. - Lat. radia (= radius).
Sursă : DEX'98 (57331)  - LauraGellner

R'AZĂ s. v. cracă, creangă, floarea-soa-relui, fofează, ramură.
Sursă : Sinonime (204944)  - siveco

R'AZĂ s. 1. radiaţie. (~ solară.) 2. dâră, dungă, fascicul, fâsie, trâmbă, (fig.) sprânceană. (O ~ de lumină.) 3. (FIZ.) raze R:ontgen v. raze X; raze X = radiaţie R:ontgen, radiaţie X, raze R:ontgen. 4. (GEOM.) (înv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) rază vectoare = vector de poziţie.
Sursă : Sinonime (204943)  - siveco

RĂZ'A vb. v. lumina, radia, străluci.
Sursă : Sinonime (205350)  - siveco

r'ază s. f., g.-d. art. r'azei; pl. r'aze
Sursă : DOR (276495)  - siveco

R'AZ//Ă ~e f. 1) Fascicul îngust de lumină care porneste de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranţă fapt pozitiv care, desi, neînsemnat, dă curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilaţiilor electromagnetice; radia-ţie electromagnetică. ~e R:ontgen. 3) mat. Segment de dreaptă care uneste un punct al circumferinţei cercului sau al suprafeţei sferei cu centrul acestora. 4) Limită până la care se extinde ceva. ~ de influenţă. 5) Fiecare dintre fofezele unei vârtelniţe. [G.-D. razei] /<lat. radia
Sursă : NODEX (350499)  - siveco